După cum sugerează și titlul postării chiar așa a fost .... o aventură, cel puțin pentru mine. O aventură plină de surprize plăcute dar și neplăcute. În orice caz tura aceasta în Munții Bucegi a fost foarte interesantă și plină de amintiri frumoase din copilarie, din acest motiv o pot număra pintre turele mele favorite la care am participat.
Protagoniștii turei sunt: Vlad, Tzone, Zoro și subsemnatul!
Planul a fost simplu. Plecarea din Sinaia(767m) - cota 1400 - cota 1900 - Piatra Arsă - Babele - Vf.Omu(2505m), așa că luni dimineața pe data de 19 august iată-ne în trenul către Sinaia.
Ajunși după cca 2 1/2 ore de mers cu trenul am facut ultimile cumpărături după care am început ascensiunea pe muntele Furnica către cota 1400.
Urcușul ne cam dădea fiori, mie și lui Zoro dar se pare că pentru Vlad și Tzone era o nimica toată. Când pe bicicletă când pe lângă ea, am avut timp din belșug pentru a admira peisajul și a face câteva poze :).
 | |
| Foto:Maldea Flavius |
După ce am descoperit pe drum câteva izvoare cu apă foarte rece și bună, am ajuns la cota 1400, întradevar era plin de turiști în șlapi, porumb fiert și fete cu poșete, exact cum auzisem....
Am mâncat fiecare ce am avut la noi, ne-am luat rucsacele și bicicletele și am continuat ascensiunea spre cota 1900 de unde se facea un drum în dreapta către Piatra Arsă, drum pe care puteam să pedalăm fără prea multe probleme.
Urcușul pe traseul de iarnă către vârf este foarte greoi, push-bike la greu, cel mai lung de până acum, chiar este imposibil să pedalezi pe traseul acesta, cel puțin pentru mine.
Pe la cota 1700 deodată am simțit cum piciorul drept mă supără, mă durea rău de tot, noroc cu Tzone că a avut un gel cu care m-am dat și a început să mă mai lase pe moment. Incidentul avea să ne dea peste cap traseul pe care ni-l propusesem, și așa a și fost. Odată ajunși spre drumul catre Piatra Arsă am zis că pot pedala ușor, dar de unde, mă durea și la pedalare, offff!!!!!
 |
Foto:Vlad Cioplea
|
Concetrarea mea din acest moment a fost cum să ajung la Cabana Babele mai repede, ignorand cu desavârșire peisajul ce mă înconjura de o frumusețe aparte.
Data viitoare o să mă gândesc de două ori la acest traseu și la cum să fac să ajung aici în condiții sigure.
 |
Foto:Vlad Cioplea
|
După ce am trecut de Piatra Arsă prin întinderea de snepeni am început un urcuș mai anevoios spre Cabana Babele care m-a extenuat la propriu, nu mă gândeam decât la ciorba de fasole de la cabană și la sticla de coniac care o aveam în rucsac.
Paradoxul era că am ajuns sus la babele exact în timpul pe care ni-l propusesem, mai aveam 3-4 ore până la apusul soarelui, deci până la urmă fără probleme ajungeam pe Vf. Omu, dar în condiția în care eram îmi era imposibil să mai urc până pe varf, am hotărât să rămânem la Cabana Babele și a doua zi, reconfiguram traseul.
După ce am mâncat ne-am hotărât să campăm undeva, sincer cam batea vântul. Am vorbit cu cei de la cabană care ne-au recomandat să nu rămânem peste noapte acolo la cort din diferite motive, unul fiind incidentele cu urșii destul de frecvente și al doilea mai grav :), amenda jandarmeriei care nu era deloc mică, așa că sfatul lor a fost să coboram la refugiul salvamont Peștera. Lui Vlad i-a venit ideea de a merge mai bine în campingul de la Padina, unde s-a ținut cu două săptămâni în urmă festivalul Padina Fest, acolo am putut face și focul, cabana Padina fiind aproape ne puteam alimenta cu cele necesare pentru a doua zi. Zis și făcut am început coborarea catre Padina.
 |
| Foto:Vlad Cioplea |
 |
| Foto:Vlad Cioplea |
 |
După ce am trecut de bariera de la Babele, am mers pe drum asfaltat (o parte din strada Transcarpatica din câte am înțeles) cca 150 m după care pe partea dreaptă e un traseu marcat cu linie albastră catre Padina. Am înțeles că porțiunea acesta a fost parte din concursul de MTB desfășurat cu doua săptămâni în urmă la Padina Fest, concurs de la care Vlad nu avea cum să lipsească :).
Urmează câteva imagini care spun mai mult decât cuvintele:
 |
| Foto:Maldea Flavius |
 |
| Foto:Vlad Cioplea |
.jpg) |
| Foto:Vlad Cioplea |
 |
| Foto:Vlad Cioplea |
 |
| Foto:Vlad Cioplea |
 |
| Foto:Vlad Cioplea |
 |
| Foto:Vlad Cioplea |
 |
| Foto:Vlad Cioplea |
După 2 ore am ajuns la Padina, coborârea a fost superba, mi-a bucurat sufletul și m-a făcut să uit că mă durea ceva.
Am instalat cortul, Zoro s-a dus până la cabană să completeze stocul de lichide (de toate felurile), am căutat lemne de foc, care lipseau cu desăvârșire, noroc cu o familie care avea cortul la câțiva metri de noi și ne-au dat ei cateva lemne care au ars până spre dimineață. După ce am terminat de instalat corturile, am început "ospățul". Am scos din rucsace toată mâncarea care a fost destul de grea și la lumina frontalei am mâncat mai rău "ca la pomana lui soacrămea!!!!" :))).
Deja se lăsase întunericul, luna aproape plină își intra serios în drepturi, fețele noastre erau încălzite de focul întreținut continuu de Tzone, gustul coniacului cărat tocmai din Sinaia ne alinta papilele gustative, totul era minunat, piciorul nu mă mai durea și uitasem definitiv de efortul depus în cursul zilei.
 |
| Foto:Maldea Flavius |
Focul înca ardea când ne-am hotărât să mergem la culcare, în lătratul îndepartat al unui câine care pe alocuri era suspect, nu poți să nu te gândești la urși când stai la cort, nu?
Dimineața își facea simțită prezenta cu cateva raze de soare ce străpungeau cortul, încălzidu-l treptat, prevestind o alta zi superba de pedalat.
Traseul era clar: Cheile Tătarului - Lacul Bolboci - după care o urcare ușoara de 4 km și apoi o coborare senzațională pe șosea asfaltată ( parte din Transcarpatica) până în Sinaia.
 |
| Foto:Maldea Flavius |
 |
| Foto:Maldea Flavius |
 |
| Foto:Maldea Flavius |
 |
| BCC la munte!!!! Foto:Maldea Flavius |
In cele din urma, am ajuns cu bine în Sinaia, după cca 70 km de urcare și coborare, un traseu destul de greu și anevoios dar plin de spectaculozitate și adrenalină la maxim, cu sau fără incidente majore, plin de amintiri frumoase și povești în jurul focului.
