16 sfaturi pentru o tura de munte cu succes
Sunt cateva sfaturi montane de care ar trebui sa se tina cont atunci cand se pleaca pe un traseu de munte sau intr-o drumetie. Niste reguli montane de bun simt si care ar putea veni in ajutor in anumite situatii.- nu se pleaca niciodata singur/a pe munte, pentru ca se pot ivi situatii problematice si de unul singur nu se poate rezolva- la drum lung nu se vorbeste (decat strictul necesar) si nu se striga- se va circula numai pe traseele montane marcate pentru a evita posibilitatea ratacirii- tutunul si bauturile alcoolice sunt ca si interzise- nu lasati mancare in cort ca nu se stie niciodata cine o “adulmeca”- aparatele de fotografiat ar trebui purtate in genti speciale si nu la gat, pentru ca va pot incurca si chiar dezechilibra- nu calcati pefrunzepe cat posibil, pentru ca nu e stie niciodata ce este dedesubt- la fel, evitati sa calcati pe crengi sau radacini pentru ca exista riscul alunecarii- trusa medicala trebuie sa aiba in ea minimul: bandaje, alcool medicinal, aspirina- daca intalniti o stana pe traseul vostru, aveti grija ca de obicei este pazita de caini (niciodata unul singur si niciodata unul mic si fricos!)- acolo unde sunt indicate zone periculoase sau trasee montane interzise, respectati avertismentele!- cutitele sa le purtati intotdeauna in rucsac, nu care cumva sa va taiati in ele- daca plecati la drum pe timp de iarna si intampinati zapada, aveti grija la avalanse- refugiile alpine sunt intotdeauna de luat in considerare- aveti grija la ce si cat mancati- echipamentul de munte sa fie de buna calitate si rezisten
Sunt cateva sfaturi montane de care ar trebui sa se tina cont atunci cand se pleaca pe un traseu de munte sau intr-o drumetie. Niste reguli montane de bun simt si care ar putea veni in ajutor in anumite situatii.- nu se pleaca niciodata singur/a pe munte, pentru ca se pot ivi situatii problematice si de unul singur nu se poate rezolva- la drum lung nu se vorbeste (decat strictul necesar) si nu se striga- se va circula numai pe traseele montane marcate pentru a evita posibilitatea ratacirii- tutunul si bauturile alcoolice sunt ca si interzise- nu lasati mancare in cort ca nu se stie niciodata cine o “adulmeca”- aparatele de fotografiat ar trebui purtate in genti speciale si nu la gat, pentru ca va pot incurca si chiar dezechilibra- nu calcati pefrunzepe cat posibil, pentru ca nu e stie niciodata ce este dedesubt- la fel, evitati sa calcati pe crengi sau radacini pentru ca exista riscul alunecarii- trusa medicala trebuie sa aiba in ea minimul: bandaje, alcool medicinal, aspirina- daca intalniti o stana pe traseul vostru, aveti grija ca de obicei este pazita de caini (niciodata unul singur si niciodata unul mic si fricos!)- acolo unde sunt indicate zone periculoase sau trasee montane interzise, respectati avertismentele!- cutitele sa le purtati intotdeauna in rucsac, nu care cumva sa va taiati in ele- daca plecati la drum pe timp de iarna si intampinati zapada, aveti grija la avalanse- refugiile alpine sunt intotdeauna de luat in considerare- aveti grija la ce si cat mancati- echipamentul de munte sa fie de buna calitate si rezisten
Marcaje în traseu
Semnele folosite la marcarea potecilor turistice sunt patru:
Culorile marcajelor pot fi: roșu, albastru și galben, în ordinea importanței lor.
De precizat ca marcajele de mai sus pot conține orice culoare din cele 3 enumerate.
Pentru a fi distinse mai bine, semnele de marcaj sunt aplicate pe fundal alb. Banda roșie este utilizată în general pentru potecile ce străbat masivele muntoase.
În munții Făgărașului semnul de banda roșie este folosit exclusiv la marcarea traseelor de creasta, el începe în valea Oltului și ia sfârșit la Rudărița, la 9 km de cabana Plaiul Foii din masivul Piatra Craiului.
Marcajul cruce roșie este folosit în special pentru marcarea traseelor de legatură cu marcajul principal de creastă.
Marcajul punct și triunghi este folosit pe potecile ce vin de pe văi și desprinderi din creste.
În pădure marcajele sunt aplicate pe arbori, în zona alpină sunt trasate pe pietre sau stânci, fie pe stâlpi de marcaj, vopsiți în dungi, cu culorile alb-negru; placuță metalică pe care se aplică semnul este orientată, de obicei, perpendicular pe direcția de mers.
De precizat ca marcajele de mai sus pot conține orice culoare din cele 3 enumerate.
Pentru a fi distinse mai bine, semnele de marcaj sunt aplicate pe fundal alb. Banda roșie este utilizată în general pentru potecile ce străbat masivele muntoase.
În munții Făgărașului semnul de banda roșie este folosit exclusiv la marcarea traseelor de creasta, el începe în valea Oltului și ia sfârșit la Rudărița, la 9 km de cabana Plaiul Foii din masivul Piatra Craiului.
Marcajul cruce roșie este folosit în special pentru marcarea traseelor de legatură cu marcajul principal de creastă.
Marcajul punct și triunghi este folosit pe potecile ce vin de pe văi și desprinderi din creste.
În pădure marcajele sunt aplicate pe arbori, în zona alpină sunt trasate pe pietre sau stânci, fie pe stâlpi de marcaj, vopsiți în dungi, cu culorile alb-negru; placuță metalică pe care se aplică semnul este orientată, de obicei, perpendicular pe direcția de mers.
Marcajele de pe traseele montane
Marcarea traseelor montane în scopul ghidării turistului este cea mai comună formă de orientare turistică. Marcajul se aplică în special pe trunchiurile copacilor, stânci, sau pe structuri realizate de oameni (ex. stâlpii din golurile alpine). Marcarea traseelor se face, în special, pe copaci sau stânci înalte pentru ca marcajul să nu fie acoperit de zăpadă, dar se poate face și pe pietre/stânci acolo unde relieful nu permite altfel (ex. pe creste).
Pentru marcarea traseelor montane se utilizează următoarele convenții:
Marcaj bandă verticală - se folosește pentru marcarea traseelor principale (a magistralelor), în special trasee de creastă;
Marcaj cruce - se folosește pentru marcarea traseelor de legătură;
Marcaj punct - se folosește pentru marcarea traseelor circuit (trasee „dus-întors”);
Marcaj triunghi - se folosește pentru marcarea traseelor secundare.
Marcaj bandă verticală - se folosește pentru marcarea traseelor principale (a magistralelor), în special trasee de creastă;
Marcaj cruce - se folosește pentru marcarea traseelor de legătură;
Marcaj punct - se folosește pentru marcarea traseelor circuit (trasee „dus-întors”);
Marcaj triunghi - se folosește pentru marcarea traseelor secundare.
Fiecare din marcajele de mai sus poate fi aplicat în una din culorile roșu, albastru, galben, în ordinea importanței lor.
Marcajele de trasee montane sunt precedate (sau secundate) de indicatoare de direcție, plăci metalice în formă de săgeată, pe care sunt trecute informații utile cum ar fi: direcția de deplasere spre un obiectiv, timpul de mers până la acesta și semnul de marcaj. Unele conțin și informații suplimentare cum ar fi semnul și numărul de telefon al Salvamont sau numărul de telefon al jandarmeriei montane.
Timpul trecut pe indicatoarele de direcție este calculat în condiții de mers normale cu pauze de cinci minute după fiecare oră de mers. De cele mai multe ori timpul trecut pe indicator este compus din două valori (ex. 1 - 1 1/2 ore), cele două valori indică durata în timp a traseului atât pentru turiștii antrenați cât și pentru cei mai puțin antrenați.
În drumetiile montane pot fi observate și alte marcaje pe copaci. Acestea nu trebuie confundate cu marcajul turistic, ele fiind de fapt marcaje forestiere. Chiar și aceste marcaje sunt utile atunci când este „pierdut” marcajul turistic de aceea cunoașterea lor este importantă. Marcajele forestiere sunt:
O bandă roșie verticală - marchează limita de parcelă forestieră. Se întâlnește pe picioarele de munte și coboară, de obicei, către un curs de apă.
Două benzi orizontale roșii separată de una albă (lângă acest marcaj se aplică un număr)- marcaj de parcele alăturate. Acest marcaj se aplică pe culme sau pe vale.
Litera „H” roșie - marchează limita dintre două ocoale silvice. Acest marcaj se aplică numai pe culme și separă două bazine hidrografice (cumpănă de ape).
Cunoașterea reliefului zonei respective și a marcajelor forestiere poate ajuta turistul să se orienteze cu ușurință astfel încât să coboare în siguranță de pe munte.
Interpretarea corectă a marcajelor turistice este foarte importantă, cu toate acestea ea nu înlocuiește utilizarea unei hărți. Se recomandă consultarea prealabilă a topografiei zonei, înaintea pornirii pe traseu.
marcaj numit “banda rosie”, “linie rosie” – folosit pentru a arata traseele
principale si pentru traseele de creasta.
marcaj numit “cruce galbena” – folosit pentru a arata traseele de intersectie, de legatura
marcaj numit “triunghi albastru” – folosit pentru a arata traseele secundare si drumul spre un varf de munte.
Semnificatia si explicatia semnelor montane
V-ati
intrebat vreodata de ce sunt marcajele
turisticedesenate astfel? Sunt
oare alese la intamplare sau au o anume semnificatie? Eh, intr-adevar, fiecare
semn indica un gen de traseu
de munte. Mai jos aveti o
explicatie a principaleleor marcaje turistice. Cunoscandu-le, o sa va
ajute sa intelegeti si de ce sunt folosite, nu numai ca trebuie sa le urmati
pentru a ajunge la destinatia dorita. Desigur, intotdeauna sa luati in seama
marcajele turistice, pentru ca exista riscul de a va pierde usor, in special pe
timp de ceata, zapada sau astfel de variatii meteo. Abaterea de la un traseu
turistic poate avea consecinte grave, asa ca de ce sa ne avantam gresit doar
pentru adrenalina?
1. Ce inseamna desenele colorate?
marcaj numit “banda rosie”, “linie rosie” – folosit pentru a arata traseele
principale si pentru traseele de creasta.marcaj numit “triunghi albastru” – folosit pentru a arata traseele secundare si drumul spre un varf de munte.
marcaj numit “punct rosu”, “cerc rosu” – folosit pentru traseele in circuit, atunci cand sunt cercuri simple; pentru traseele dus-intors cand is cercuri duble, cu alb si rosu.
marcaj numit “patrat rosu” – nu este folosit pentru trasee in sine, ci pentru delimitarea zonelor de rezervatie.
marcaj numit ,,punct in cercuri duble” – este folosit pentru marcarea traseelor dus-intors (trasee circuit).
sursa: http://www.proalpin.ro/
2. Cum sunt
clasificate traseele montane?
Sunt
4 criterii dupa care se clasifica traseele montane:
Cum sa semnalizati corect daca sunteti in caz de pericol pe munte
Stiati ca exista niste reguli care se aplica la nivel international in materie de semnalizare a pericolului atunci cand va aflati pe munte? Niciodata sa nu subestimati forta si imprevizibilul naturii. Nu cunoasteti in ce situatia o sa va aflati si o sa aveti nevoie de aceste semne, asa ca mai bine sa le stiti dinainte, sa fiti bine pregatiti, sa nu va ia prin surprindere si sa va descurcati cu succes.
Modalitatile prin care puteti semnaliza in caz de pericol se incadreaza in trei mari categorii: luminoase, acustice si vizuale.
Semnalele luminoase se semnalizeaza cu ajutorul unei oglinizi pe timp de zi, iar noaptea cu ajutorul unui foc, a unei lanterne sau a orcarei surse de lumina dispuneti.
Semnalele acustice se transmit prin intermediul fluieraturilor si lovirii obiectelor metalice in general.
Semnalele vizuale tin de fluturarea obiectelor de vestimentatie, de preferat esarfe sau fulare.
Semnalizarea in caz de pericol pe munte se face astfel: se efectueaza cate 6 semnale, din 10 in 10 secunde, timp de un minut. Intre grupurile de 67 semnale se face o pauza d eun minut. Pentru raspuns se utilizeaza 3 semnale pe minut, urmand un minut de pauza.
Daca turistul ce intampina probleme se afla intr-un refugiu alpin el trebuie sa dea alarma radicand fanionul rosu. In caz de pericol toate astfel de adaposturi trebuie sa poata lua legatura cu serviciul salvamont si sa aiba in dotare truse medicale complete.
Iar daca se intampla sa va aflati intr-o asemenea situatie, suntem convinsi ca ati prefera sa fiti echipat cu imbracaminte termica de calitate si echipament de munte adecvat, nelasand asteptarea si conditiile meteo sa va descurajeze initiativa. Alaturat gasiti cateva din sugestiile noastre
Telefon salvamont: 0-salvamont (0725 826 668)
Ce trebuie luat in rucsac atunci cand plecati pe un traseu de munte
In momentul in care v-ati hotarat sa plecati pe un traseu de munte, sa urmati un traseu si aveti o destinatie stabilita, urmatoarea grija va fi ce sa luati cu voi, ce veti pune in rucsac, ce aveti neaparata nevoie. Desi poate parea usor, nu este deloc asa, pentru ca nu vreti sa va ingreunati urcusul mai mult decat este deja si in acelasi timp nu vreti sa va lipseasca nimic.
Evitati sa luati la voi in rucsac condimente si alcool.
Asezarea obiectelor in rucsacul de munte se face in felul urmator: cele mai usoare se vor pune la baza, precum sacul de dormit, apoi lucrurile putin mai grele, iar in dreptul omoplatilor vor fi plasate obiectele cele mai grele. E cea mai buna solutie, iar daca le puneti invers, cu cele mai grele la baza, o sa observati diferenta imediat si veti obosi mult mai repede.
Trebuie sa aveti la voi o trusa medicala neaparat. Ea trebuie sa contina comprese sterile, fase elastice, leucoplast, algocalmin, orice pastile de durere, plasturi, alcool medicinal, pastile pentru decontractare musculara, ceva vitamine, in special vitamina C (energizant bun, reduce consumul de apa, inlatura senzatia de sete, vindeca raceala mai repede), pastille pentru dureri de gat (faringosept de exemplu).
Nu uitati sa luati sticle cu apa la voi, dar nu exagerati. O sticla de 2 litri de apa la 3 ore ar trebui sa va fie indeajuns, depinde cat de cald este afara si cat efort depuneti, desigur.
Sa aveti la indemana pelerine de ploaie, pentru ca pe munte nu se stie niciodata cand va surprinde o ploaie sau poate chiar o furtuna si nu cred ca vreti sa mergeti pe traseu uzi pana la piele. La fel, trebuie avut la indemana si husa de ploaie pentru rucsac, sa nu se umezeasca ce aveti inauntru.
Cand vine vorba de mancare, cele mai la indemana sunt sandvisurile, dar aveti grija sa nu fie facute cu ceva gras, pentru ca ii va lua corpului sa prelucreze mai greu si veti avea o senzatie de oboseala si somn curand. Legumele si fructele sunt binevenite. De asemenea, glucoza si ciocolata, poate chiar si mierea sunt si ele recomandate, pentru ca va pot sa un plus de energie, alimentandu-va si impingandu-va la drum.
Acesta este un minim a ceea ce trebuie sa aveti in rucsacul de munte cand plecati pe un traseu. Ele pot varia in functie de durata traseului si tipul de anotimp.
Ce alimente luam cu noi cand mergem pe tura de munte?
Ar fi cel putin incomod ca atunci cand sunteti pe munte sa faceti vreo indigestie sau sa aveti puternice dureri de stomac. De aceea trebuie sa stiti ce alimente sunt recomandate si care nu sunt atunci cand plecati pe un traseu montan.
Daca e sa privim per ansamblu, alimentele pe care le luati trebuie sa fie usor digerabile, sa nu poata fi afectata usor de schimbarile de temperatura (de exemplu untul, care se topeste) si sa fie bogate in vitamine si minerale, pentru a va da putere si rezistenta!
Ce legume si fructe puteti lua cu voi: ardeii grasi si gogosarii (aport de vitamina C), lamai sau grepfruit sau portocale (sucul lor este revigorant, si se pot amesteca cu apa plata sau minerala eventual), fructe confiate (curmale, smochine), stafide, nuci.
Ce mezeluri si lactate puteti sa aveti la voi: diferite tipuri de branzeturi (de preferat uscate), salamuri uscate, conserve cu peste sau/si carne, mezeluri (nu multe, pentru ca trebuie consumate repede, nefiind foarte rezistente si care pot provoca toxiinfectii alimentare daca nu sunt consumate la timp).
Cafeaua, nessul, cappuccino si ceaiurile sunt si ele binevenite si chiar indicate.
Neaparat sa aveti la indemana miere, glucoza, dulceturi, si alte produse ce contin zahar, pentru ca daca le consumati moderat si in momente-cheie, va dau energie si va ajuta la drum.
Bun, acum sa vedem ce este de evitat cu orice pret: fructele si legumele ce se inmoaie repede (de exemplu, prunele si rosiile), carnatii, castravetii (sunt greu digestibili), alcoolul, bauturile energizante sintetice.
Grija mare la ciupercile pe care le gasiti in padure! Culegeti si consumati ciupercile numai si numai in cazul in care le cunoasteti foarte bine.
Acelasi avertisment este valabil si pentru apa de izvor. Ideal este sa o fierbeti si sa o lasati sa se raceasca si, eventual sa preparati un ceai, pentru ca asa se distrug bacteriile si alti “inamici” ce v-ar putea dauna organismului!
Daca am trecut in agenda si aceste mici detalii, dar cu importanta deosebita, nu-mi ramane decat sa va urez ‘drum bun pe carari de munte!’ si sa ne auzim cu bine!
8 lucruri pe care sa le faci daca te-ai ratacit in padure
Planificam totul pentru o tura de munte, suntem pregatiti, avem cu noi niste prieteni, vrem sa facem un anume traseu. Pornim la drum, urmam marcajele, dar dintr-o data ne trezim ca nu mai gasim niciun marcaj si ca nu avem nici cea mai mica idee unde ne aflam. Ce facem in aceasta situatie?
1. Nu ne panicam! Este principalul lucru pe care trebuie sa il facem atunci cand realizam ca ne-am pierdut in padure si ca nu stim cum sa ne gasim iesirea. Atacurile de panica pot pune mari probleme: dificultatea respiratiei, batai accentuate ale inimii, senzatie de greata, tiuituri in urechi, frisoane si se poate ajunge chiar pana la detasarea de realitate si propria persoana. Deci nu e de gluma! Desigur, a intra in panica nu inseamna a avea neaparat un atac de panica, dar si anxietatea si frica pun in primejdie capacitatea noastra de a ne gasi drumul afara din padure.
2. Marcheaza locul in care esti. E bine sa amenajam un “punct zero” pentru locul in care suntem. Se poate face folosind o gramajoara de pietre, ceva colorat (haine, de exemplu) sau orice altceva se poate vedea de la distanta. De asemenea, si un foc este potrivit in aceasta situatie. Zgomotul poate fi iarasi un adjuvant, poate cineva care este prin zona ne aude (folosim pietre, fluiere daca avem, putem chiar sa cantam).
3. Asculta! Nu, nu luam in padure in deradere simplul fapt de … a asculta. Se poate dovedi extrem de util. Dupa ce ne controlam senzatiile si ne linistim, putem sa ascultam. Ce auzim? Vreun alt sunet in afara de pasari si vant printre frunze? Poate o drujba, un motor de masina, poate chiar niste voci ale altor oameni? Nuuuu, nu ma refer la vocile prietenilor imaginari . Este posibil ca in zona sa fie localnici sau turisti. Stabilim pe cat putem directia din care se aude sunetul si pornim la drum. Cand ne pierdem in padure va trebui sa avem in minte cuvantul STOP (Stay-Think-Observe-Plan — Stai pe loc, Gandeste, Observa, Planifica).
4. Urmeaza cursul apei. Putem sa ne indepartam cu atentie de locul marcat si sa cautam o apa curgatoare. Daca avem norocul si o gasim, atunci o putem urma, pentru ca sansele sunt destul de mari sa gasim o alta persoana (un pescar, de exemplu) sau o cabana. Sura de apa fiind vitala, este destul de probabil sa gasim un sat sau ceva asemanator, pentru ca acestea iau nastere in apropierea apei.
5. Foloseste harta si compasul. Niciodata nu se pleaca intr-o tura de munte lunga fara harta si busola, care pot fi vitale in cazul in care ne pierdem. Vom stabili incotro este nordul si vom merge in aceasta directie.
6. Ajuta-te de soare. Pare ciudat si greu de facut, asa este? Tin sa va spun ca daca suntem putin atenti si avem o mica pregatire inainte de a pleca la tura de munte, atunci o sa ne putem ghida cu ajutorul cerului. Soarele intotdeauna apune in vest, nu? Bun, atunci localizam soarele si avem grija ca lumina lui sa ne fie permanent pe umarul stang sau drept. Si mergem in directia aceasta.
7. Sa ai la tine chibrituri/bricheta, lanterna, baterii. Nimanui nu ii place sa orbecaie in intuneric, asa ca intotdeauna este bine sa avem la noi o lanterna si baterii in plus. Tot asa putem distinge poteci si urme de animale, ca sa stim sa ne ferim de ele. In plus, daca ne prinde frigul, putem face un foc sa ne incalzim, si iarasi il putem folosi ca pe un punct de reper sau ca semnal luminos ca suntem acolo pentru cine poate trece prin zona.
8. Mare grija noaptea. Daca ne ratacim si nu reusim sa ne gasim drumul de iesire pe timp de zi, atunci noaptea va trebui sa ne oprim. Noaptea ne putem pierde si mai mult si decat sa ne incurcam, mai bine ridicam cortul si aprindem un foc. Pana sa se intunece, va trebui sa ne facem din timp resurse de apa, pentru ca o deshidratare poate duce ingreunarea cu mult a gasirii drumului de iesire si chiar la moarte. Vom aduna crengi uscate si pietre de marime medie pentru a putea face focul. Din rucsac nu trebuie sa lipseasca lichidul de aprindere a focului (atentie ca benzina ia foc imediat si exista posibilitatea arderii sau aprinderii hainelor).
Planificam totul pentru o tura de munte, suntem pregatiti, avem cu noi niste prieteni, vrem sa facem un anume traseu. Pornim la drum, urmam marcajele, dar dintr-o data ne trezim ca nu mai gasim niciun marcaj si ca nu avem nici cea mai mica idee unde ne aflam. Ce facem in aceasta situatie?
1. Nu ne panicam! Este principalul lucru pe care trebuie sa il facem atunci cand realizam ca ne-am pierdut in padure si ca nu stim cum sa ne gasim iesirea. Atacurile de panica pot pune mari probleme: dificultatea respiratiei, batai accentuate ale inimii, senzatie de greata, tiuituri in urechi, frisoane si se poate ajunge chiar pana la detasarea de realitate si propria persoana. Deci nu e de gluma! Desigur, a intra in panica nu inseamna a avea neaparat un atac de panica, dar si anxietatea si frica pun in primejdie capacitatea noastra de a ne gasi drumul afara din padure.
2. Marcheaza locul in care esti. E bine sa amenajam un “punct zero” pentru locul in care suntem. Se poate face folosind o gramajoara de pietre, ceva colorat (haine, de exemplu) sau orice altceva se poate vedea de la distanta. De asemenea, si un foc este potrivit in aceasta situatie. Zgomotul poate fi iarasi un adjuvant, poate cineva care este prin zona ne aude (folosim pietre, fluiere daca avem, putem chiar sa cantam).
3. Asculta! Nu, nu luam in padure in deradere simplul fapt de … a asculta. Se poate dovedi extrem de util. Dupa ce ne controlam senzatiile si ne linistim, putem sa ascultam. Ce auzim? Vreun alt sunet in afara de pasari si vant printre frunze? Poate o drujba, un motor de masina, poate chiar niste voci ale altor oameni? Nuuuu, nu ma refer la vocile prietenilor imaginari . Este posibil ca in zona sa fie localnici sau turisti. Stabilim pe cat putem directia din care se aude sunetul si pornim la drum. Cand ne pierdem in padure va trebui sa avem in minte cuvantul STOP (Stay-Think-Observe-Plan — Stai pe loc, Gandeste, Observa, Planifica).
4. Urmeaza cursul apei. Putem sa ne indepartam cu atentie de locul marcat si sa cautam o apa curgatoare. Daca avem norocul si o gasim, atunci o putem urma, pentru ca sansele sunt destul de mari sa gasim o alta persoana (un pescar, de exemplu) sau o cabana. Sura de apa fiind vitala, este destul de probabil sa gasim un sat sau ceva asemanator, pentru ca acestea iau nastere in apropierea apei.
5. Foloseste harta si compasul. Niciodata nu se pleaca intr-o tura de munte lunga fara harta si busola, care pot fi vitale in cazul in care ne pierdem. Vom stabili incotro este nordul si vom merge in aceasta directie.
6. Ajuta-te de soare. Pare ciudat si greu de facut, asa este? Tin sa va spun ca daca suntem putin atenti si avem o mica pregatire inainte de a pleca la tura de munte, atunci o sa ne putem ghida cu ajutorul cerului. Soarele intotdeauna apune in vest, nu? Bun, atunci localizam soarele si avem grija ca lumina lui sa ne fie permanent pe umarul stang sau drept. Si mergem in directia aceasta.
7. Sa ai la tine chibrituri/bricheta, lanterna, baterii. Nimanui nu ii place sa orbecaie in intuneric, asa ca intotdeauna este bine sa avem la noi o lanterna si baterii in plus. Tot asa putem distinge poteci si urme de animale, ca sa stim sa ne ferim de ele. In plus, daca ne prinde frigul, putem face un foc sa ne incalzim, si iarasi il putem folosi ca pe un punct de reper sau ca semnal luminos ca suntem acolo pentru cine poate trece prin zona.
8. Mare grija noaptea. Daca ne ratacim si nu reusim sa ne gasim drumul de iesire pe timp de zi, atunci noaptea va trebui sa ne oprim. Noaptea ne putem pierde si mai mult si decat sa ne incurcam, mai bine ridicam cortul si aprindem un foc. Pana sa se intunece, va trebui sa ne facem din timp resurse de apa, pentru ca o deshidratare poate duce ingreunarea cu mult a gasirii drumului de iesire si chiar la moarte. Vom aduna crengi uscate si pietre de marime medie pentru a putea face focul. Din rucsac nu trebuie sa lipseasca lichidul de aprindere a focului (atentie ca benzina ia foc imediat si exista posibilitatea arderii sau aprinderii hainelor).
Noduri Utile
 |
| sursa: http://traseeromania.ro/wiki/ |
RECUNOASTE URMELE ANIMALELOR SALBATICE
URMELE DE PISICA SALBATICA – prefera sa pastreze distanta fata de oameni, si activitatea sa este in general nocturna. Mersul lor lasa urme sub forma a 4 degete si o pernuta, ghearele acestora retragandu-se in timpul mersului.
URMELE DE LUP si VULPE – urmele afiseaza 4 degete cu urme de gheare, si o pernuta mai mare decat in cazul pisicii salbatice. Urmele lupului sunt distinctive, ele urmand o linie dreapta.
URMELE DE URS – este un animal adesea solitar, puternic si cu o viteza foarte mare in timpul alergatului. Urmele labelor prezinta urme de gheare si pot avea o dimensiune aproximativa de 30×18 cm, cu 5 degete lungi, si cu urme distinctive a pernitelor degetelor. Picioarele din spate lasa urme mai inguste.
URMELE DE VIDRA – lasa urme cu 5 degete unite de membrana interdigitala, de forma aproape circulara, de aproximativ 7,5x6cm.
URMELE DE NEVASTUICA – are 5 degete cu ghiare bine spatiate, prezenta parului pe pernuta principala deobicei face greu de recunoscut urma.
URMELE DE JDER – lasa urme de 8x7cm, sub forma a 5 degete cu gheare puternice. Parul de pe pernuta poate altera urma.
URMELE DE VIEZURE – prezinta 5 degete cu gheare proeminente, si o pernuta mare. Urma sa poate fi confundata cu cea a unui urs mic. Lungimea pasului este de aproximativ 50 cm.
 |
| Urme animale salbatice sursa: http://traseeromania.ro/wiki/ |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu